Incursiune în lumea lui Philippa Gregory

Războiul celor două surori Boleyn sau pur și simplu Surorile Boleyn

De când mă știu sunt fascinată de istorie. Lumea din alte lumi este ca un sertăraș secret pregătit să fie descoperit. Când eram în gimanaziu citeam tot ce îmi pica în mână despre Lumea Antică, mă visam egiptolog. Mai târziu, Evul Mediu a început să mă intereseze mai mult.

De ceva timp încoace am dat iama în cărțile scriitoarei engleze Philippa Gregory și despre unul dintre romanele ei vreau să vorbesc astăzi pe blog.

Cu toate că pornește de la un adevăr istoric și este cunoscut faptul că Anne Boleyn este cea mai faimoasă regină a Angliei, cea care a schimbat destinul unei națiuni doar pentru propriul interes, romanul rămâne o fictiune în mare parte. Cel puțin pentru mine.

Surorile Boleyn vorbește despre ascensiunea spectaculoasă și căderea dezastroasă a familiei Boleyn. Povestea este narată de Mary Boleyn, mezina familiei. Două portrete diferite sunt schițate încă de la începutul acțiunii. Portretul lui Mary, fata docilă și ascultătoare stă în umbra ambiției, șarmului și agerimii lui Anne.

Într-o perioadă în care nobilii își scoteau fetele la mezat mai ceva ca pe văcuțe și singurul rol al femeii era acela de a da naștere la moștenitori masculini vii, au existat mereu femeii care au contrazis societatea. Și-au creat propriul destin!

„M-am născut ca să-ți fiu rivală. Și tu mie. Suntem surori, nu-i asa?” spune Anne la un moment dat în carte, laitmotiv care le unește într-un mod extrem de toxic pe cele două.

Anne Boleyn este una dintre acele femei! Apreciez la ea istețimea, dorința de a se autodepăși, plăcerea de a cunoaște, dar trebuie să recunosc că pe tot parcursul acțiunii nu pare doar o arivistă, ci și o personalitate pe care un psiholog clinician ar încadra-o ușor în tagma psihopaților. Are toate caracteristicile: mândrie exagerată, conștiință zero, tărie de caracter rece ca marginea cuțitului cu care tai eu pâinea și o lipsă gravă de empatie. E vorba doar despre ea, și nimeni altcineva!

A doua soție a lui Henric al VIII-lea este exemplul elocvent al unei comete strălucitoare care a îndrăznit să se apropie prea mult de soare. Și la propriu, a costat-o un cap.

Personajul pozitiv este Mary, pe care autoarea a preferat să-l scoată din umbra istoriei ca oamenii să-i știe povestea. Despre adevărata Mary Boleyn se cunosc foarte puține, cu toate că francezii o porecliseră „iapa engleză”, datorită relației ei cu regele Franței. Apreciez la ea un simț dezvoltat al autoconservării, știe că frica are și părțile ei bune. De exemplu, nu te împrietenești cu securea călăului la curtea regală unde până și un strănut poate fi luat drept trădare la adresa regelui.

Ce–mi place foarte tare la Philippa Gregory este că vorbește despre eroine, despre femei care au ieșit din umbra bărbaților, despre povești care astăzi ni se par ușor trase de păr. Cum adică, femeia să nu aibă drept de propietate? Cum adică sotul ei este și stăpânul ei?

De pildă, în acea perioadă femeia se retrăgea pentru naștere într-o cameră izolată, întunecoasă din care ieșea abia dupa șase săptămâni de la nașterea pruncului. Binîențeles, doamnele de viță nobilă nu alăptau copilul, practică considerată înjositoare. Copilașul creștea cu doici sau bone departe de mama lor, multe femei neavând un cuvânt de spus în educarea și creșterea acestuia.

Surorile Boleyn poate fi găsită la editura Polirom și este prima carte lansată din seria „The Plantagenet and Tudor novels”. Toata seria abundă de eroine care au schimbat destinul englez, femei nobile sau simple care au riscat, au câștigat sau au pierdut la roata vieții. Câtă acuratețe există în tablourile pictate de autoare nu pot sti, dar îmi face o teribilă plăcere să cunosc destine feminine care au trăit sub propriile auspicii, nebăgând în seama cușca de rugină promisă lor de bărbații vremii.

Vreau sa-mi adun în bibliotecă toată seria, așa că am cumpărat și citit deja câteva cărți care urmează acțiunea Războiului dintre veri. Vor urma și alte recenzii deoarece colecția mea crește și crește, iar eu îndrăgesc din ce în ce mai mult stilul cu care Philippa Gregory își ține aproape cititorii.

Reclame

Auto Anamneză

Bună! Sunt Fabiola Ionășcuți, posesoarea a 29 de ierni (sunt născută în decembrie) și în sfârșit îmi fac curaj să mă relev în frumoasa lume virtuală.

Scriu despre ceea ce îmi place și îmi incită „papilele” neuronale: Self-Love, dezvoltare personală, fashion, antropologie, istorie și travel.

Ca să mă cunoașteți mai bine vin cu cinci lucruri despre mine îmbulinate aici mai jos:

  • nu sunt un săgetător atipic (sports are not my forte) dar mă încred din când în când în domnul zodiac și îmi place să mai trag cu ochiul dimineața la Neti Sandu
  • teatrul este printre cele mai puternice metode de a te cunoaște și a-ți descoperi emoțiile. Mi se pare una dintre cele mai frumoase metode de dezvoltare personală și o investiție în tine, pentru tine.
  • SF-uri, romane istorice, polițiste si psihologice ii fac bine suflețelului meu. Și cu toate că nu citesc romane de dragoste aproape niciodată, I’m guilty: cartea mea preferată este Mândrie si prejudecată de Jane Austen
  • daca e musai să aleg intre MUNTE și MARE, aleg cu ochii închiși muntele. De ce? Nimic nu e mai sălbatic,misterios și palpitant decât o drumeție pe un vârf de munte. Muntele e un test psohologic, îl învingi sau te învinge, te provoacă să îl depășești iar târziu, la asfințitul soarelui îți dai seama de faptul că ai călătorit cu tine însuți până pe Moldoveanu sus, și nu e vorba de niciun obstacol, ci te tine.
  • citatul care mă urmărește necontenit: APARENȚA NU ESTE ESENȚA! De cele mai multe ori suntem judecati superficial și judecăm în același ton, lăsăm lumii o iluzie despre noi care nu reprezintă realitatea. Și uităm că nu trebuie să judecăm nimic și să ne aparținem doar nouă!

Creează-ți situl web la WordPress.com
Începe